În pădurea de la strungă… (Haiducii au revenit la Iaşi!)

Au trecut aproape 10 ani de când nu mai participasem la un concert Phoenix, mai precis cel despre care scrisesem aici. Între timp am mai fost şi eu plecată, ca tot românul, prin străinătate, plus alte treburi… Cum am scris atunci, aşteptam cât mai curând următorul concert… au trecut aproape 10 ani, dar a meritat aşteptarea!

Sâmbăta aceasta, pe 10 februarie, a fost o sincronicitate fericită: să fiu acasă şi să cânte Phoenix! Văzusem şi eu, cu câteva săptămâni în urmă, un anunţ pe facebook cu privire la concert, apoi am aflat că e un întreg turneu, din care primul concert la Iaşi… Ce privilegiu, să înceapă aici, la Iaşi, turneul! Şi ce frumos sună, Sinteza… Anotimpurile… Rapsodia 1 a lui George Enescu… O descriere foarte frumoasă a evenimentului… Aşa ceva nu trebuie ratat!, m-am gândit… E drept, preţul biletului nu mi s-a părut foarte accesibil, dar pentru Phoenix…

Am aşteptat şi eu, ca mulţi alţii, ultimul moment pentru a-mi cumpăra bilet… Cu o zi înainte de concert, online, mai era liberă cam jumătate de sală… A şi spus Nicu Covaci, o dată urcat pe scenă, că ne mulţumeşte tuturor c-am venit şi că până la urmă am umplut sala… De ce nu s-au vândut mai din timp biletele, nu pot să ştiu, decât să-mi dau cu părerea… Poate tehnologia… poate e mai uşor să iei bilet direct de la intrare… În orice caz, la concert sala a fost aproape plină, mai rămăseseră doar câte-un loc-două libere pe ici pe colo…

În deschidere au cântat Iron Cross, trupă tânără din Iaşi… Au sunat bine, iar despre ei spun doar atât: respect! Apoi… au urcat pe scenă Phoenix… Au fost ceva probleme tehnice din când în când, Nicu Covaci, de exemplu, nu prea s-a auzit uneori, dar per ansamblu a fost destul de bine…

Când l-am văzut prima oară, sâmbăta asta, pe Nicu Covaci, m-am gândit că era neschimbat, că arăta la fel cum arăta şi ultima oară când îl văzusem, adică foarte bine… Parcă timpul ar fi stat în loc. Nici bine n-au început să cânte… am rămas fără cuvinte… Prea frumos… prea frumos pentru a putea fi descris în cuvinte… Trebuie să fi fost acolo, să fi trăit, simţit, auzit… Dar mai aveţi şansa, turneul abia a început!

Din repertoriu (posibil să greşesc un pic ordinea şi nici nu voi menţiona tot, vă las să descoperiţi singuri la concertele care vor urma): Rapsodia Română (evident, nu putea lipsi), intercalată de Anotimpuri, într-o ordine firească… Paparuda… Vara… Toamna… A urmat apoi Anotimpul 5, una dintre piesele mele preferate (căreia i-am făcut şi „videoclip”, pe care îl puteţi vedea aici)… Un prieten, care stătea în faţa mea, se ridicase deja în picioare cu câteva piese înainte, dar la Anotimpul 5 m-am ridicat şi eu, graţie unei doamne mai din faţă care se tot foia şi-mi distrăgea atenţia… M-am ridicat să pot vedea şi auzi mai bine şi m-am dus un pic mai încolo, pe lateral, să nu-i deranjez pe cei din spate… Se auzea şi se vedea mult mai bine, într-adevăr, cu mai puţine interferenţe… După Anotimpul 5 a venit şi Iarna, a fost Nunta… apoi am pierdut şirul…

S-au mai ridicat şi alte persoane şi au venit pe lateral, fie să danseze, fie pur şi simplu să stea şi să privească… Chiar eram curioasă când o să se ridice toată sala în picioare, aşa cum se petrecuse la alte concerte Phoenix…

Deja concertul şi atmosfera erau de nedescris, mult prea frumoase… iar Nicu Covaci ne-a anunţat că abia atunci urma „crema”… Deja era atât de frumos… iar ce-a urmat a fost, într-adevăr, şi mai frumos… Eu una nu m-am mai aşezat înapoi pe scaun… parţial şi din solidaritate cu membrii trupei, care oricum nu au stat nici ei pe scaune…

Un moment emoţionant, cel puţin pentru mine, a fost atunci când Nicu Covaci ne-a reamintit că ei iubesc haiducii… Dar cine nu-i iubeşte?!? … (sunt şi care nu-i iubesc, bineînţeles…) Ne-a explicat ce erau haiducii şi ce făceau ei, căci erau şi copii în sală… Apoi ne-a spus cam aşa, Ia să vedem noi ce se petrece noaptea, în pădure… şi a urmat… În pădurea de la strungă… Fiecare piesă a creat o atmosferă aparte, dar Strunga s-a remarcat într-un fel anume…

Costin Adam, noua voce a trupei Phoenix („nouă” de prin 2014, cam aşa), chiar m-a surprins într-un mod plăcut… Sună foarte bine live şi chiar se potriveşte cu stilul Phoenix! Chiar are voce de… haiduc… O altă surpriză foarte frumoasă a fost şi este violonista, Lavinia Sateanu, care efectiv a încins atmosfera… Cum a spus Nicu Covaci, Phoenix are în componenţă pe cei mai buni dintre cei mai buni… Total de acord!

Un alt moment emoţionant a fost În umbra marelui URSS… De câte ori nu mi-au venit în minte aceste versuri, Stau singur şi mă-ntreb,/ De ce-am plecat de-acasă?, în ultimii 10 ani… Am fost uimită să constat că mi-am amintit toate versurile pe care le ştiam cândva… Am cântat şi eu cu ei… Au fost iarăşi fragmente din George Enescu, intercalate cu melodii Phoenix, iar vioara a sunat de fiecare dată atât de bine!!! Chiar mi-a atins sufletul într-un mod profund (ador vioara, cine mă cunoaşte deja ştie aceasta)…

Phoenix chiar au făcut spectacol, într-un mod profesionist… deşi au ridicat toată sala în picioare abia la final, înainte de ultima piesă, care nu putea fi decât Invocaţie: Fie să renască numai cel ce har/ are de-a renaşte curăţit prin jar…

M-aş fi aşteptat la mai multe bis-uri, sincer, ca în alţi ani… dar poate între timp s-au mai schimbat obiceiurile pe la concerte… De această dată publicul s-a cam grăbit să plece… Au fost, ce-i drept, şi foarte mulţi spectatori „mai în vârstă”, dar şi tineri, copii… La coadă la autografe am văzut chiar mulţi copii, veniţi împreună cu părinţii… iar asta m-a bucurat foarte mult! A întinerit formaţia Phoenix, a întinerit şi publicul… Cum altfel?

Singura mea „dezamăgire”, dacă e să-i zicem aşa, de la acest concert, a fost că abia foarte târziu s-a ridicat toată sala în picioare, abia la final… I-am şi zis unui prieten, care era în preajma mea, Abia acum?… M-am tot gândit înainte de concert dacă de data asta chiar se va sta pe scaune sau nu… Bine că măcar la final s-a ridicat toată sala… La ultima piesă, cu toată sala în picioare, mi-am permis şi eu să dau din pleată sănătos, spre surprinderea/uimirea/stupoarea unora dintre vecinii din public… (ei, au trecut anii, a mai crescut şi pleata…) După ultima piesă au urmat aplauze… şi cam atât… Sala s-a golit destul de repede, şi, din nou spre uimirea mea, nici la culise nu era mare înghesuială… M-am dus în culise pentru a schimba câteva vorbe cu membrii trupei şi pentru câteva poze… M-am bucurat să găsesc nişte oameni frumoşi, cu suflet „mare, bun şi cald”…

Nici de data aceasta nu am avut la mine camera foto, aşa că… nu am făcut poze la concert. Un amănunt pe care l-am remarcat de cum am intrat în sală şi care mi-a plăcut foarte mult: banner-ul cu lup dacic, de pe scenă, absolut superb!!! Chiar merita o fotografie bună, dar cum am cam rămas în urmă cu tehnologia (am aceeaşi cameră foto pe care o aveam şi acum 10 ani), poate îi face careva o fotografie profesionistă şi o distribuie pe internet. Mulţumesc anticipat cui va face acest gest!

A fost o onoare să particip la un asemenea concert… şi sper să mai am astfel de ocazii minunate! 55 ani de existenţă Phoenix… mai bine de jumătate de secol…

Read Full Post »

Cântecul umbrelor şi înălţimi de peste vârfuri de brad la Dublin în Iaşi

Pentru seara trecută se anunţa în Iaşi, în Dublin Guinness Pub, începând cu orele 21:00, concert cu ShadowSong şi Bucovina. Am ajuns la locul cu pricina în jurul orelor 20:00 şi am fost impresionată de noua locaţie.

Nu mai fusesem în acest local dinainte de renovare şi schimbarea numelui. Când am văzut atât de multe mese mi-am pus întrebarea „Oare unde s-or desfăşura pletele, când va fi cazul?”, părându-mi-se că nu era loc de aşa ceva pe-acolo. Şi mai mare mi-a fost uimirea să văd barul în spatele scenei. Oricum, un punct forte este că noul local are şi toaletă pentru femei, căci în vechiul Ethos sau Sundays, dacă nu erai destul de curajoasă să mergi la toaletă la bărbaţi, trebuia să aştepţi mult şi bine la cea din holul Casei de Cultură a Studenţilor, fiind un singur WC, arătând groaznic şi cu un iz pe măsură.

Pe la orele 20:30 au început probele de sunet. Sunetul de pe scenă se auzea cu putere şi din boxe amplasate în tavan chiar în capătul sălii, spre intrare, ceea ce mi s-a părut un lucru bun. Cred că Mişu din Bucovina a testat tobele cel puţin vreo 10 minute, iar, la un moment dat, auzul clapelor lui Manu m-a făcut să cred că trebuia să înceapă concertul. Dar a mai durat ceva timp.

Pe la 21:15 au început să cânte cei din Shadowsong. Având în vedere că era primul concert în care îi vedeam, impresia a fost una mai mult decât plăcută. Şi publicul ascultător de gen a fost impresionat într-un mod plăcut. Au avut câteva probleme tehnice pe la început, căci nu se ştie cui îi tot suna telefonul mobil şi crea un efect foarte neplăcut în boxe, dar în rest s-a auzit bine, după unii a fost chiar un sunet foarte bun.

A fost o prestaţie reuşită a celor de la Shadowsong, chiar au creat ceva agitaţie în primele rânduri, iar după vreo trei sferturi de oră de cântat au înviorat şi mai mult publicul cu ultima piesă, cover după arhicunoscuta Mourning Palace de la Dimmu Borgir. Chiar am fost plăcut surprinsă de prima trupă a serii, care, după opinia unora, promite foarte mult.

A urmat o pauză de vreo 15 minute, iar pe la 22:15 au început şi Bucovina. La început am stat mai mult prin spatele sălii, unde îmi suna cel puţin ciudat. Prima mea reacţie a fost de dezamăgire, ceva nu mi-a plăcut. Am ajuns apoi şi pe lângă scenă şi am realizat că, într-adevăr, încă n-am reuşit să-mi scot din cap piesele pe care le ştiam de pe Ceasul aducerii-aminte, parcă tot nu sună bine cu clape piesele vechi, mai bine ar fi mers un fluier sau ceva asemănător, dacă tot era să fie modificate.

Bucovina au cântat şi o piesă nouă, Piatra Doamnei, dacă am reţinut bine numele, care, desigur, sună bine cu clape. La prima masă din faţa scenei era un grup foarte vesel, căci pe acolo se băuseră în mod perseverent beri la halbă de un litru, care cânta cu entuziasm Cântă cucul bată-l vina, de răsună Bucovina… Până la urmă le-a fost îndeplinită dorinţa indivizilor veseli şi a fost cântat şi cover-ul după piesa respectivă din folclor.

La un moment dat, după una din piese, băieţii şi-au luat nişte scaune, pe care s-au aşezat, urmând o remarcă, din partea lui Crivăţ, de genul Dar să ştiţi că nu urmează o piesă acustică. În mod cel puţin paradoxal, a urmat Năprasnica goană, după care s-a renunţat la scaune, din respect pentru publicul care stătea în picioare. Imediat a urmat Straşnic neamul meu, unde agitaţia din sală a fost pe măsură.

Au fost ceva probleme cu sunetul, pentru că din când în când nu se auzea vocea. Cel puţin la Luna peste vârfuri nu s-a auzit deloc vocea lui Luparu, apoi nici cea a lui Crivăţ. Aceeaşi problemă a survenit şi la alte piese.

Îndrăgiţi mult de public, Bucovina au fost chemaţi pentru câteva bis-uri, unul dintre ele fiind, desigur, tot Cântă cucu-n Bucovina, la insistenţele grupului vesel de la prima masă şi nu numai. La final, după cum promiseseră, au extras numărul unui bilet din urnă, pentru a acorda ca premiu un tricou cu trupa. Primul extras a fost numărul 187, dacă-mi amintesc bine, dar cum nu mai era în sală, a mai fost extras încă un bilet.

După un concert de peste o oră, care s-a terminat în jurul orelor 23:30, se pare că Bucovina se menţin fermi pe poziţie şi au reuşit, din nou, un concert incendiar, în care au ridicat de pe scaune tot publicul.

Incidente neplăcute nu prea ştiu să fi fost, s-a spart cel puţin un pahar, că atât am văzut eu, deşi nu cunosc circumstanţele. Locaţia a fost una bine aleasă, s-a găsit şi loc de dat din pleată, sperăm să se mai ţină concerte acolo. A urmat rockotecă, dar n-am mai stat. Unii au mai rămas, alţii au plecat în Tavernă sau la alte destinaţii.

Cronică Bucovina şi ShadowSong la Iaşi

Galerie foto Metalhead

 

Read Full Post »

Concert Truda la Iaşi

Seara trecută a avut loc la Iaşi, în barul The Hand, un concert Rotten Remains şi Truda.

Câteva păreri personale despre concert puteţi citi aici. Am uitat să menţionez că am admirat tatuajele celor de la Truda… şi, de asemenea, o remarcă a vocalului, care pe unii i-a amuzat: Pentru câteva secunde am crezut că sunt la gară!

Mai multe poze făcute de mine la concert puteţi vedea în galeria Metalhead, la adresa aceasta.

 

 

Read Full Post »