Festivalul folcloric “Datini şi obiceiuri de iarnă” – ediţia 2008 – Iaşi

În data de 20 decembrie, începând cu orele 11:00, a avut loc Festivalul Folcloric Datini şi obiceiuri de iarnă, ediţia 2008 şi cea de-a 41-a ediţie, la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi. Cei prezenţi la eveniment au putut avea parte de peste 4 ore şi jumătate de conectare la spiritul neamului, prin tradiţiile aferente solstiţiului de iarnă. Au urcat pe scenă grupuri din judeţele Iaşi, Vaslui, Botoşani, Suceava, Maramureş, Bistriţa – Năsăud, dar şi din Basarabia.

Îmi propusesem şi eu să ajung, iar pe la 11 fără un sfert am coborât din tramvai la fundaţie, pentru ca la semafor, la capătul străzii Lăpuşneanu, să mă întâlnesc cu alaiuri venite din diverse localităţi. Am remarcat un mândru tricolor, dar şi un steag al Uniunii Europene, precum şi o pancartă pe care scria „Todireşti VS”. Sprijiniţi şi încurajaţi de forţele de ordine, au trecut pe culoarea roşie a semaforului, aşa că le-am urmat şi eu exemplul, ca şi alţi oameni, pentru a fi sigură că nu pierd nimic.

Ajungem în faţa Casei de Cultură a Studenţilor, unde era deja adunată ceva lume. Nu am apucat să-mi pun prea curând întrebarea dacă să intru sau nu, căci eram fascinată de costumele populare şi de măşti. Unele alaiuri au început să-şi desfăşoare programul în parcare sau pe treptele clădirii, sau să facă repetiţii. Am făcut o serie de poze, după care mi-am luat inima în dinţi şi am intrat, după un grup, sperând că mă voi putea strecura şi eu în sala mare.

Sala era într-adevăr plină, dar nu ştiu dacă mai plină decât la Rock’n’Iaşi. Erau scaune şi pe rândurile din faţă, dar toate locurile erau ocupate. Ştiind că voi sta mai mult în picioare pentru a face poze, m-am poziţionat în partea din dreapta scenei, lângă perete, chiar în dreptul primului rând. Mare parte din public era formată din copii însoţiţi de părinţi şi bunici, ceea ce este îmbucurător. Am văzut şi ceva tineret (adolescenţi), semn că şi generaţia tânără ţine la obiceiurile străvechi.

Au început prezentările cu privire la eveniment şi, în cele din urmă, festivalul a fost deschis de Pluguşorul celor din Tătăruşi (Iaşi).

Destinderea atmosferei a fost continuată de colindătorii din Mogoşeşti (Iaşi). A se observa, atât cât este posibil, svasticile de pe ia bătrânei.

Capra şi Căiuţii ne-au fost aduşi de cei din Drobniţa (Iaşi). Am descoperit că printre membrii acestui grup se aflau şi cei ale căror straie frumos ornamentate îmi atrăseseră atenţia încă de afară.

Nu putea lipsi nici Cerbul, pe care ni l-au adus cei din Cucuteni (Iaşi).

A urcat apoi pe scenă alaiul din Tudora (Botoşani). Un spectacol complex, mi-au plăcut în mod deosebit unele costumaţii şi m-a amuzat modul în care erau date cu negru pe faţă personajele reprezentând ţiganii.

Încă o Capră ne-a fost adusă de cei de la Popeşti (Iaşi). Ca fapt divers, Capra, sau Caprele, cam năpârleau, căci s-a umplut scena de puf, care a ajuns până în primele rânduri.

Au urmat cei de la Pârcovaci (Iaşi) cu un alt Cerb. Aici n-am mai apucat să fac poze fiindcă am filmat cam tot.

Localitatea Fântânele (Iaşi) şi-a trimis Căiuţii.

Un program complex, de colinde şi dansuri populare, ne-a fost prezentat de ansamblul folcloric Baltagul din Monor (Bistriţa – Năsăud). Primarul localităţii şi reprezentantul grupului, Ion Cira, a fost cel căruia i-a fost înmânată diploma de participare.

A venit şi Boul adus de cei din Sineşti (Iaşi). Mi-a plăcut masca, era destul de realistă. De remarcat că a fost singurul Bou din această ediţie a festivalului.

Grupul din Cepleniţa (Iaşi) a venit cu Cerbul. Interesantă roata din capul Cerbului, am putea zice că simbolizează Soarele.

Notă discordantă a făcut grupul din Dolheşti (Iaşi), care a adus Capra. Lăsând la o parte faptul că majoritatea erau ţigani, mi s-a părut de prost gust tot programul, de la colindele cântate cam stângaci până la cei „2000 de euro” pe care doctorul îi cerea cu insistenţă. Nici costumele nu au fost cine ştie ce, un personaj chiar avea pantalonii rupţi în fund (din păcate, sau din fericire, n-am reuşit să surprind asta în poze). Au primit cam multe aplauze, pe care, după părerea mea, nu le-ar fi meritat (probabil erau de încurajare).

După programul terifiant de adineaori, simţurile mi-au fost delectate, în mod plăcut, se înţelege, de alaiul din Vama (Suceava). Un program structurat pe mai multe părţi, costume populare pe măsură, adevăraţi profesionişti. Se cunoştea clar că instructorul Nicolae Ciocan, precum şi alţii, ale căror nume nu au fost rostite sau nu le-am reţinut, şi-au făcut treaba cum nu se poate mai bine.

Mai întâi a (în)cântat un cor de fete, printre care nişte voci absolut superbe. De remarcat o fetiţă pe care am reuşit s-o surprind câteva secunde, cu o voce incredibilă: iată talentele generaţiei de mâine. La final au oferit cadou calendare pe 2009, am primit şi eu unul care-mi place foarte mult.

A urmat Pluguşorul, mai apoi Urşii, Caprele şi-o horă, totul fiind îmbrăcat într-o aură de sărbătoare autentică. Tot respectul pentru cei din Bucovina!

A sosit şi alaiul din Mirosloveşti (Iaşi). Din nou un program superb. Mi-a plăcut în mod special toba, pe care însă n-am apucat s-o fotografiez separat. Primarul comunei, Ionuţ Gospodaru, a fost cel care a primit diploma de participare. Pare-se că e, într-adevăr, un om gospodar.

Încă un Cerb şi încă un Urs ne-au fost aduşi de cei din Scobinţi (Iaşi), al căror referent cultural, Dumitru Hriscu, a preluat diploma. De remarcat modul în care se diferenţia îmbrăcămintea celor cu Cerbul de a acelora cu Ursul.

Am fost impresionată în mod plăcut de Capra pe prăjină şi Jocul Ursului celor din Todireşti (Vaslui). Caprele au ocupat întreaga scenă, iar copiilor aciuiaţi prin faţă le-au plăcut foarte mult. Într-adevăr au fost nemaipomenite, dar mie cel mai mult mi-a plăcut Jocul Ursului, mi s-a părut poate cel mai frumos din întreaga ediţie a festivalului. Şi aici se poate spune că directorul grupului, Gheorghe Onofrei, a făcut o treabă bună.

Au urcat pe scenă şi colindători din Durleşti (Republica Moldova), primiţi cu aplauze călduroase de către publicul ieşean. Fraţii noştri de peste Prut nu s-au lăsat mai prejos şi ne-au încântat timpanele aşa cum se cuvine. Mi-au plăcut în mod special câteva ii.

Încă un Cerb a venit de la Costeşti (Iaşi). Se observă în ultima poză un steguleţ cu Orange: din păcate „inovaţiile” aduse de modernitate şi contemporaneitate lumii tradiţionale nu sunt tocmai bune. Nu ar trebui ca aşa ceva să altereze datina străveche.

Pe principiul „cei mai buni la urmă” au sosit şi colindătorii din Vadu Izei (Maramureş). Ca de obicei, Maramureşul şi-a dovedit resursele culturale şi tradiţionale de care dispune, oferind un spectacol pe cinste. Am reuşit să filmez finalul, căci era mult prea frumos pentru a nu încerca să-l împărtăşesc şi altor fraţi români care n-au avut ocazia să fie acolo.

Să aveţi parte de cele mai frumoase sărbători ale solstiţiului de iarnă, păstrând cu sfinţenie tradiţiile de veacuri ale poporului! Fie ca lumina Soarelui etern să vă călăuzească, iar înţelepciunea Zeilor să vă fie sfetnic!

Read Full Post »