In Memoriam… Negru (Negură Bunget)

În urmă cu câteva zile s-a stins din viaţă Gabriel Mafa, cunoscut sub pseudonimul Negru, printre altele liderul trupei timişorene de black metal Negură Bunget. Plecarea lui din lumea aceasta a fost o veste neaşteptată, cu totul neaşteptată, poate pentru mulţi… printre care se numără şi subsemnata.

Simt nevoia să fac o scurtă incursiune în trecut cu această ocazie… şi să aduc astfel şi un mic omagiu celui care a fost Negru, pe numele lui Gabriel Mafa, din Negură Bunget, una dintre cele mai reprezentative trupe ale metalului românesc.

Zilele acestea m-a apucat nostalgia… şi, delectându-mă cu momente frumoase, importante, din trecutul meu, am constatat cum că concertele Negură Bunget au marcat şi ele nişte frumoase puncte de reper… În cele ce urmează voi avea în vedere respectivele repere.

În primul rând, unul dintre primele articole scrise de mine şi publicate în suplimentul ziarului Monitorul adolescenţilor avea ca temă un concert Negură Bunget ce tocmai avusese loc. Articolul poate fi citit aici.

A urmat la scurt timp una dintre cele mai frumoase şi mai palpitante perioade din viaţa mea: studenţia! Constat acum cu uimire că atât începutul, cât şi finalul studenţiei mi-au fost „marcate” de câte un concert Negură Bunget… întocmai precum în ritmurile Naturii, unde fiecare început e un sfârşit şi fiecare sfârşit e un nou început…

Îmi amintesc cu încântare de luna noiembrie a anului 2006… mă aflam la început de drum, într-un loc cu totul nou pentru mine… Nu cunoşteam pe nimeni… La concert a fost frumos, dar aglomeraţie mare… După încheierea evenimentului am avut ocazia să cunosc pe cineva drag, care era, ca şi mine, student… Locuiam în aceeaşi zonă, deci ne-am întors împreună spre „casele” noastre… Au fost o seară, sau mai bine zis noapte, şi un drum memorabile… Ninsese, era zăpadă, aşa că, deşi era noapte, era o noapte luminoasă, ceea ce-i sporea farmecul şi sublima frumuseţe… M-a dus pe un drum lăturalnic, retras, alcătuit pe alocuri din alei înguste ce trec prin mijlocul Naturii… Un drum de-a dreptul fermecător… Am fost din nou, pe acel drum, cu câţiva ani în urmă, dar vara, şi ziua, având ocazia să retrăiesc, cu mult amplificate, toate acele momente sublime, de magie şi mister… Momente inefabile, greu de descris în cuvinte, ce rămân veşnic în inima mea…

Pe de altă parte… tot un concert Negură Bunget a marcat şi finalul perioadei propriu-zise de studenţie, de data aceasta într-un oraş care-mi devenise foarte drag… Nu prea mai aveam tragere de inimă să particip la astfel de concerte, dar nu puteam să nu particip la un concert al uneia dintre cele mai cunoscute trupe de metal româneşti în străinătate, care de altfel avea un loc în sufletul meu! Aşa că m-am dus… şi am trăit momente memorabile alături de compatrioţi români… Acela a fost ultimul concert metal la care am plătit bilet şi la care chiar m-am dus cu tot sufletul…

Uitându-mă în urmă… am fost la ceva concerte cu Negură Bunget, mi-e greu să le ţin evidenţa, să le număr pe toate… Chiar am avut ocazia să discut cu Negru de mai multe ori şi mi-a lăsat o impresie chiar foarte bună, deci îşi găsise şi el un loc special în inima mea… Mi-a părut foarte rău să citesc o asemenea veste, cum că a plecat dintre noi, atât de tânăr chiar! Sper să fie cât mai bine în lumea de dincolo, să ajungă într-o lume mai bună decât aceasta pe care a părăsit-o! Nu de alta, dar dacii au fost şi sunt nemuritori şi se duc bucuroşi la zeul lor Gebeleizis atunci când pleacă din această lume, aşa-i? ;) Să nădăjduim că este şi va fi bine acolo unde s-a dus… Odihneşte-te în pace, Gabriel şi… la un moment dat o să ne reîntâlnim cu toţii în lumea de dincolo…

Read Full Post »