Vă recomand: Vladimir Volkoff

Vă recomand cu cea mai mare căldură Vladimir Volkoff, Manualul corectitudinii politice, o carte absolut genială, ce tratează cât se poate de subtil un subiect controversat. Apărută în original în Franţa, 2001, oferă o descriere obiectivă a situaţiei la care s-a ajuns în „statele civilizate” (şi spre care se tinde în statele „în curs de dezvoltare”), făcând totodată haz de necaz.

Eu am găsit-o la editura Antet, la un preţ rezonabil. Am mers pe varianta care include şi Defectele democraţiei, carte care, de asemenea, merită citită.

Citez câteva definiţii, pentru a vă stârni mai mult interesul:

Căsătoria

Căsătoria este corectă politic, mai ales cea dintre homosexuali.

Homosexualitate

Homosexualitatea este corectă politic nu atât pentru că fiecare face ce vrea într-o lume corectă politic, cât datorită faptului că disociază efectiv copulaţia de procreare şi, în consecinţă, eliberează într-o oarecare măsură Omul de condiţia sa, favorizând alegerea în raport cu datul.

Lupta de clasă

Noţiunea de luptă de clasă, în sensul marxist al termenului, adică cea a săracilor buni contra bogaţilor răi, nu este, în sine, corectă politic, fiind prea simplistă. Lupta împotriva noţiunii de clasă este cu adevărat corectă.

A se compara cu noţiunea de rasă. Corectitudinea politică nu vizează victoria unei rase asupra alteia, nici măcar egalitatea raselor. Ea vizează distrugerea raselor ca atare pe calea metisajului.

Patrie

Arhaism. Vezi Naţiune.

Naţiune

Naţiunea este incorectă politic atât ca dat al istoriei, cât şi pentru că ea constituie o barieră ce se opune progresului nelimitat al oricărei ideologii; în particular, progresului ideologiei corecte politic.

Naţiunea este la fel de incorectă politic ca şi familia, ba chiar mai incorectă, pentru că are şi mijloacele de a se apăra.

Maurras distingea între naţionalism, pe care îl aproba şi naţionalitarism, pe care îl respingea. Această distincţie nu mai are nici un sens. Orice naţionalism este incorect politic în cel mai înalt grad.

Noţiunea sentimentală şi demodată de patrie este aproape la fel de condamnabilă ca şi aceea de naţiune, cu atât mai mult cu cât este legată etimologic de ideea de tată.

Fascism

Termen care poate fi aplicat cu uşurinţă oricărei doctrine, atitudini, mod de viaţă sau de a gândi fără nici o legătură cu ideologia mussoliniană, dar care nu satisface pe deplin toate normele corectitudinii politice.

Sodomie

Sodomia este corectă politic chiar şi între heterosexuali, ca surogat de homosexualitate.

Fetus

Singura fiinţă individuală aparţinând speciei umane căreia este corect politic să i se ia viaţa fără oprobiu public şi a cărei moarte este rambursată de asigurări.

Avort

Avortul este corect politic, nu atât pentru că femeia „trebuie să rămână stăpână a propriului corp”, ci pentru că:

– permite să se reducă diferenţele de comportament dintre bărbat şi femeie;

– permite reducerea influenţei naturii umane asupra fiinţei umane;

– permite bărbatului şi femeii să îşi reducă responsabilităţile eliminând consecinţele actelor lor;

– fiind o chestiune de alegere, este mai corectă politic decât orice opţiune unde posibilităţile de alegere ar fi mai puţine;

– constituie o contestare vădită a valorilor tradiţionale, familiale, religioase sau patriotice.

Trebuie să observăm că în Statele Unite, atât partizanii cât şi adversarii avortului au ales sloganuri corecte politic care nu se fondează pe nici o transcendenţă, partizanii fiind „pro-alegere”, iar adversarii „pro-viaţă”.

Această stare a lucrurilor este pozitivă: chiar şi susţinătorii obscurantismului anti-avort, renunţând la orice transcendenţă şi la orice morală, sunt obligaţi să recurgă la un vocabular corect politic pentru a se face auziţi.

Metisaj

Cei care caută cu orice preţ nod în papură ar putea spune că metisajul este o formă corectă politic de rasism.

Până la urmă, toţi rasiştii afirmă că există rase diferite şi că a lor (pe care o iubesc) este superioară celorlalte (pe care le detestă). Individul corect politic refuză toate rasele din cauza diferenţelor ce există între ele şi se încăpăţânează nu să le distrugă prin genocid, ci să le aneantizeze prin amestec.

Acest mod ostil de a vedea lucrurile are o aparenţă de adevăr, dar când va fi atins metisajul universal şi se vor contopi toate culturile în una singură, care ne va reda splendoarea muzicii apaşe şi malgaşe, melopeelor mozarabe şi sonatelor la tobă ale tribului ulufs, fără a mai vorbi despre viitorii Bach şi Mozart, tributari rasei şi mediului lor cât şi momentului când s-au născut? Atunci, cel puţin, vom putea contempla cu mândrie „Omul total” (în sensul în care Edmond Rostand definea „câinele total”, un individ canin din mai multe rase amestecate).

Animal

Animalele sunt neutre politic până ce devin animale pe cale de dispariţie. Atunci ele sunt corecte politic.

Cu toate acestea, există diverse grade în neutralitatea politică a animalelor. Erbivorele sunt mai corecte politic decât carnivorele, câinii mai corecţi politic decât lupii, câinii de companie mai corecţi politic decât câinii de pază, câinii de pază sunt mai corecţi politic decât câinii de atac, vacile decât leii, papagalii decât acvila, porumbelul decât vulturul, peştişorii roşii mai corecţi politic decât rechinii.

Aceasta este o chestiune de sensibilitate. Nu are nici un rost să atragem atenţia ihtiologilor, zoologilor şi ornitologilor, dacă nu sunt corecţi politic ei înşişi s-ar putea să nu priceapă.

Egalitate

Mască a uniformităţii ce constituie adevăratul ideal secret al ideologiei corectitudinii politice.

În realitate, adepţii corectitudinii politice nu doresc cu adevărat nici egalitatea şanselor la start (aspiraţie depăşită o dată cu a Treia Republică), nici recompense egale la sosire (bomboana pe colivă din mai 1968). Nu se mulţumesc cu dreptul fiecăruia de a fi un geniu. Nu sunt satisfăcuţi nici prin nivelarea în mediocritate, singura şansă realistă a egalităţii. Ei înţeleg cu claritate că orice diferenţă constituie o inegalitate potenţială.

Sunt pe deplin conştienţi că o lume a clonelor este singura lume dreaptă.

Viaţă

Viaţa este sacră, dar nu ne-a fost dată pentru a ne bucura de ea.

Ea ne-a fost dată pentru a-i învăţa pe alţii să se bucure de ea în mod corect din punct de vedere politic.

Virginitate

Virginitatea este incorectă politic din două motive:

– este un dat al naturii: trebuie deci să ne debarasăm de ea cât mai repede cu putinţă;

– este o bază posibilă de rezistenţă faţă de influenţele din mediul înconjurător.

Dacă virginitatea este incorectă politic atât timp cât nu este condiţionată de o alegere, este încă şi mai incorectă politic atunci când este o alegere, pentru că atunci reprezintă un simptom manifest de rea-voinţă.

Virtute

Fie sub forma castităţii, fie sub cea a curajului, virtutea este suspectă din punct de vedere politic.

Jean Dutourd a afirmat că virtutea provine din spiritul de contradicţie, ceea ce ar face-o cât se poate de incorectă.

Mândrie

Există două feluri de mândrie, cea de a avea şi cea de a fi. Amândouă sunt incorecte politic.

„Sunt mândru că am un miliard, 12 copii şi pentru că am făcut războiul” este incorect faţă de cei fără domiciliu, faţă de impotenţi şi de inapţii pentru serviciul militar.

„Sunt mândru pentru că sunt gentleman, curajos şi ebenist” este incorect faţă de laşi, de falşii nobili şi de lingăi.

Dar, cum este mai uşor să acumulezi decât să devii, mândria de a fi este mai incorectă politic decât mândria de a avea.

Natura

Natura este suspectă din punct de vedere politic, în primul rând pentru că ea este datul tuturor lucrurilor date, dar şi pentru că scapă aproape complet domniei corectitudinii politice.

Natura încurajează selecţia naturală şi supravieţuirea celui mai adaptat, noţiuni incorecte politic, contrare fiind celei de egalitate universală.

Respect

A respecta înseamnă a se pune pe sine în poziţie de inferioritate; a accepta respectul altcuiva înseamnă a-l pune pe acesta în poziţie de inferioritate. Atât una, cât şi cealaltă sunt atitudini incorecte politic. Le revine respectaţilor şi potenţialilor respectanţi sarcina de a nu se târî unii pe alţii în ispită.

Superioritate

Cuvânt arhaic, care trebuie să dispară din vocabularul corect politic. Antonim al inferiorităţii.

Război

Războaiele sunt incorecte politic. În cazul în care îndeplinesc următoarele două condiţii ele devin corecte politic:

– cei buni să se afle toţi într-o tabără, iar cei răi în cealaltă;

– cei buni să depăşească în proporţie de 100% forţa militară a celor răi.

Iată de ce:

– dacă cele două tabere ar avea forţe egale, triumful celor buni nu ar fi asigurat;

– dacă ar exista victime printre cei buni ar fi injust;

– dacă ar exista şi răi în tabăra celor buni ar fi jenant;

– dacă ar exista şi buni în tabăra celor răi ar risca să fie ucişi.

În cazul în care aceste condiţii nu s-ar respecta, am ajunge la războaiele de cucerire pe care se fondează istoria şi care nu sunt corecte politic. În mod evident, este incorect politic să îţi ataci vecinul pentru a-l jefui şi a-i lua o parte din teritoriu, dar este foarte corect politic să-l ataci pentru a-l converti la democraţie.

Stânga

Stânga este corectă politic atâta vreme cât vehiculează idei corecte politic.

Orice s-ar crede, mişcarea naţional-socialistă era de stânga, adică se opunea valorilor tradiţionale ale monarhiei, aristocraţiei şi burgheziei de dreapta, după cum o indică de altfel şi cuvântul socialism. Cu toate acestea, ea nu era corectă politic fiindcă era ostilă egalitarismului.

Fascismul a fost şi el de stânga prin inspiraţie, deşi s-a reuşit performanţa de a-l face să apară ca o mişcare de dreapta, pentru că, exaltând diferenţele verticale, nici el nu era corect politic.

Acelaşi lucru este valabil pentru ceea ce se numeşte vag populism.

Ar fi cazul să ne întrebăm dacă iacobinii şi montagnarzii, care reprezentau extrema stângă a Revoluţiei franceze, ar fi consideraţi astăzi de stânga. Probabil că nu. Mai curând ar fi priviţi ca nişte periculoşi naţionalişti represivi de extremă dreaptă.

Iată şi cuvintele autorului din încheierea lucrării:

Corectitudinea politică este în aceeaşi măsură inamica adevărului, care, până astăzi, a fost obiectivul declarat al cunoaşterii omeneşti, şi al îndoielii, care a fost fidelul instrument al acestei cunoaşteri: astfel, din dragoste pentru adevăr şi din gustul pentru îndoială trebui să căutăm să regăsim libertatea de gândire care ne-a aparţinut odată şi a cărei pierdere nu e de ajuns doar s-o deplângem.

În format electronic am găsit o variantă incompletă (variantă demo, aş numi-o), aici. Iată şi Tratat de dezinformare, pe care nu l-am mai găsit în librării şi pe care abia aştept să îl răsfoiesc. Lectură plăcută!

Read Full Post »